Energia în general și în particular energia electrica poate fi considerată una din cele mai importante necesităţi ale tuturor timpurilor. În ultimii ani, nevoia de energie a crescut din cauza consumului foarte ridicat al energiei în diferite domenii, precum: industrial, transporturi şi consumul de uz casnic.
Ultimele studii bazate pe cercetările geologice ale zăcămintelor şi pe prognozele de consum pe diferite pieţe, mai există resurse de petrol pentru un interval de aproximativ de 35÷40 ani şi gaze naturale pentru următorii 50÷60 de ani (aproximativ). Astfel, se constata un mare interes al cercetatorilor pentru identificarea de noi surse de energie cu rolul de a suplimenta, chiar de a înlocui combustibilii fosili.
Aceste noi surse sunt reprezentate de sursele regenerabile de energie care joacă un rol major în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi asigurarea siguranţei în alimentarea cu energie a consumatorilor.
În prezent, stocarea eficientă a energiei reprezintă un domeniu sensibil de activitate ce implică o dezvoltare şi îmbunătăţire a procedeelor, a echipamentelor a tehnologiilor de conversie a diferitelor surse de energie în energie electrică, precum şi o cat mai buna gestionare a sistemelor de inmagazinare urmarind eficienta o maxima și reciclabilitate cat mai completa.
Deşi aceste dispozitive de stocare şi furnizare a energiei electrice sunt intens studiate de cercetători de o lungă perioadă de timp, încă mai există foarte multe goluri în a întelege procesele ce au loc la nivel molecular sau atomic, ce guvernează funcţionarea lor, precum şi limitele performanţelor actuale. Progresele în domeniul stocării energiei chimice se referă la îmbunătăţirea densităţii de putere şi de energie necesară pentru bateriile viitoare, ce vor utiliza caracteristicile materialelor folosite la un nivel maxim al stabilităţii, dar cu condiţia ca dispozitivele obţinute să fie sigure, în afara oricărui pericol şi sa poată fi supuse unor mii de cicluri de încărcare-descărcare. O altă provocare a cercetătorilor, este cea a dezvoltării unor modalități de stocare a unei cantități mai mari de energie, cu condiţia menţinerii cât mai stabile a interfeţei electrod-electrolit, acest lucru încurajând exploatarea de noi structuri la scară nanometrică. Progresele recente în cadrul materialelor nanostructurate şi multifuncţionale prezintă un potenţial ridicat pentru mărirea valorilor densităţii de energie, respectiv a densităţii de putere, dar, în orice caz, pentru a putea utiliza toate aceste avantaje chimice şi fizice unice ale nanomaterialelor, trebuie identificate toate fenomenele ce au loc la nivel de nano-scară precum şi, de clarificat interdependenţa dintre electrozii materialului şi electrolit în scopul unui control cât mai eficient al transferului de sarcină. Luând în considerare toate aspectele menţionate, pe viitor se urmăreşte prin intermediul noilor capacităţi şi tehnici de calcul avansat, dezvoltarea de noi nanomateriale multifuncţionale dar șide noi tehnologii de mentenanță și reînnoire a caracteristicilor după o perioada de funcționare și care să îndeplinească toate cerinţele fizice şi chimice necesare îmbunătățirii performanţelor.